Hrant Jaghynian|Hrant Jaghynian

More Information

Mai Multe Informaţii



Question: Where have your studies at MTIS taken you?

Answer: With the support of amazing teachers, I developed a passion for learning about design. I am now a BA student at the Faculty of Decorative Arts and Design, National University of the Arts in Bucharest.  
Q: Briefly describe what you do at university.
A:  The field I have chosen is one of the most complex in the field of design, as Ambient Design covers three main design branches: product, graphic and ambient. We are mainly taught to be open-minded, creative and careful with details, as we are supposed to design the space that surrounds us. 

Q: What attracted you to this field of study?

A:  What really attracted me to this field is the mixture of skills required for this job. From my initial passion for the theatre, I started being interested in theatre set design and then in transposing set design into real life, and finally ending up in wanting to learn in-depth about ambient design.

Q: Who was your favourite teacher at MTIS? Why?

A:   I cannot really say who was my favourite MTIS teacher, because there isn't just one person who fills this description. There is simply the whole collective of teachers who taught and mentored us unconditionally, always there to give us a kind word of guidance or advice.

Q: What was your favourite thing about MTIS?

A:  Every morning I used to feel like I was leaving home to attend home number two. I felt part of a big family at school.

Q: What is your happiest memory of MTIS and what do miss the most?

A: The amount of memories related to MTIS is huge, as I spent eight wonderful years there, but one important moment was our graduation garden party, that was disturbed by a thunderstorm, making us leave everything in the garden and improvise something else in a classroom. And though our clothing was wet and everything was outside in the rain, I felt great by just being next to my classmates and teachers and spending that special moment with them.

Q: What was your favourite slogan, saying or anecdote at MTIS?
A: As silly as it may sound, one of the funny things that the students in my year enjoyed doing at MTIS, and after that it became a tradition, was to stand up and clap every time someone accidentally dropped a tray during lunch hour.

Q: How do you keep in touch with the people you met there?

A: Though I graduated two years ago, I never stopped communicating with my classmates and teachers, nor attending MTIS events or even optional courses I used to take when I used to be in highschool.

Q: What was your ambition when you were at MTIS? What is your ambition now?
A: My ambition was to always aim high and work hard to fulfill my dreams, that was what I was taught to do at MTIS. Now that I am happily pursuing undergraduate studies in my specific field of interest, my main goal is to gradually excel at what I am doing.

Q: Where you involved in any co-curricular clubs at MTIS?

A:  I think I was one of those students that used to complain that clubs were only held five days a week, as I wanted to join as many co-curricular activities as possible. So, yes, I was involved in many clubs, from drama club to dance, from percussion to choir and guitar, and the list goes on.

Q: Are you involved in any clubs, societies now?
A: Being used to attending clubs and societies, I continued in this tradition and continued attending drama and dance courses. In addition, I am quite involved in the activities of the Armenian Youth Community and active in a NGO that promotes UN values: the BISMUN Association. I am also currently organizing student trainings at MTIS, in view of initiating a highscool level MUN (Model United Nations). 

Q: How are the skills you gained and what you learned at MTIS helping you now?

A: What I have learned from MTIS are attitudes, values and attributes, more like a lifestyle, one in which I have been taught to be a risk taker, and a balanced and principled person. 

Q: What are your plans for the future?

A: In my vision, the future includes an internship at a design studio or an architecture bureau and masters degree abroad, hopefully in Milan, London or Barcelona.

Q: Advice for MTIS students who want to follow in your footsteps in the same field of interest?
A: First of all I would like to congrtulate them for not ignoring their passion for art and wish them all the luck in the world. Rememeber, never stop believing in yourself and never stop dreaming, whatever others may say. 

Q: What do you wish you knew when you started the Diploma Programme at MTIS that you know now?

A:  After sitting the International Baccalaureate and starting university, it did cross my mind that if I could have turned back time, I would have treated all the courses in a totally different manner, with even greater seriosity, realizing that each of the courses offered will prove to be immensely helpful at a certain point in life.

Q: What was your biggest challenge at MTIS?

A: To try to exceed my potential and take advantage of the amount of options I was being given.

Q: What is your biggest challenge at university?
A: As most of the students applying for design universities had an art highschool background, I was offered a place without having the training others started since 5th grade, and so I consider that my biggest challenge is to prove that passion and hardwork can beat years of training. 

Q: What would you do differently?
A: There is nothing I would do differently, as every step I took, made me the person I am today and gave me the opportunity to meet the people I have met and to whom I am really grateful. 

Q: If you could improve one thing at MTIS what would it be?

A: The only thing I would change at MTIS is more like something I would like to ensure: that every generation of students feels the commitment, affection and gratitude to the MTIS community that my class and I felt back then and still do today. 

Q: How was life in Bucharest as a MTIS student?
Life in Bucharest as an MTIS student was very exciting as we had the opportunity to be part of very active social life, starting with community projects, local exchange experiences, organizing festivals and other ativities that kept us in touch with the city and its cultural and social life.


Întrebare: Unde te-au condus studiile la MTIS?

Răspuns: Cu ajutorul unor profesori extraordinari, am reușit să-mi descopăr pasiunea pentru design, astfel încât în prezent urmez cursurile Universității Naționale de Artă din București, la secția de Design ambiental a Facultății de Arte decorative și Design.

Î: Te rog sa descrii pe scurt activitatea ta la universitate.
R: Domeniul pe care mi l-am ales este unul din cele mai complexe din zona design-ului, deoarece design-ul ambiental include trei specializări principale: design de produs, design grafic și design de ambient. Trebuie să fim deschiși, creativi și totodată atenți la detaliu, întrucât se presupune că noi suntem cei care vom proiecta felul cum arată spațiul care ne înconjoară. 

Î: Ce te-a atras la acest domeniu?
R: Ceea ce m-a atras cel mai mult către acest domeniu a fost combinația de înclinații și deprinderi necesare în această profesiune, începând cu o altă pasiune a mea, teatrul. Prin combinația dintre teatru, scenografie și scenografia spațiului ambiental în viața cotidiană, se obține design-ul ambiental.

Î: Care a fost profesorul tău preferat la MTIS? De ce?
R:  Nu aș putea spune cine a fost profesorul favorit sau profesoara favorită la MTIS pentru că pur și simplu întreg corpul profesoral m-a ajutat necondiționat și mi-a dat sfaturi la fiecare pas.  

Î: Care a fost aspectul tău preferat la MTIS?
R: Ce mi-a plăcut cel mai mult la MTIS era faptul că în fiecare dimineață plecând de acasă mă simțeam ca și cum aș pleca nu altundeva ci tot undeva acasă, fiindcă mă simțeam ca făcând parte dintr-o mare familie.  

Î: Care este cea mai plăcută amintire de la MTIS și ce îți lipsește cel mai mult?
R: Am un număr uriaș de amintiri de la MTIS, pentru că mi-am petrecut opt ani ca elev al școlii, dar un moment important a fost banchetul de absolvire din clasa a XII-a care urma să aibă loc pe peluza școlii, dar, din cauza unei furtuni sosite pe neașteptate, a trebuit improvizat undeva într-o sală de clasă. Și cu toate că hainele de pe noi erau ude și totul rămăsese afară în bătaia ploii, m-am simțit minunat doar pentru faptul că eram alături de colegii și de profesorii mei.

Î: Care este sloganul, expresia sau anecdota preferată de la MTIS?
R: Deși s-ar putea să pară copilăresc, unul din lucrurile amuzante pe care ne plăcea să-l facem la MTIS cu elevii din generația mea, și care după aceea a devenit o tradiție, era să ne ridicăm și să aplaudăm de fiecare dată când cineva scăpa pe jos o tavă la sala de mese. 

Î: Cum păstrezi legătura cu profesorii și colegii pe care i-ai cunoscut la MTIS?
R: Deși am terminat liceul acum doi ani, nu am încetat să vorbesc cu foștii colegi și profesori, nici să iau parte la evenimentele MTIS și chiar la aceleași cursuri opționale la care eram înscris și în timpul liceului.  

Î: Care era ambiția ta cand erai elev la MTIS?  Care este ambiția ta acum ca student? 
R: Ambiția mea a fost întotdeauna de a ținti sus și de a munci pentru a-mi atinge visele, așa cum am fost învățat în cei opt ani la MTIS. Acum că am terminat liceul și am reușit să ajung în domeniul care mă interesează, țelul meu principal este să ajung sus cu pași mai mici.

Î: Ai luat parte la activitățile extra-școlare la MTIS?
R: Cred că am fost unul dintre acei elevi care se plângeau că aceste activități se țin numai cinci zile pe săptămână fiindcă aș fi vrut să iau parte la mai multe. Așa că, da, am participat la toate cluburile: teatru, percuție, cor, dans sportiv, chitară și așa mai departe.

Î: Acum faci parte din cluburi sau societăți studențești?
R: Fiind obișnuit cu cluburile și societățile, am continuat această tradiție a mea și particip la cluburi de teatru și de dans. În plus, m-am implicat mult în activitățile comunității de tineri armeni din București și m-am alăturat unei ONG care promovează valorile ONU, Asociația BISMUN, cu care am reușit să organizăm ateliere de lucru la MTIS, pentru a crea un club MUN (Model United Nations) al liceului.  

Î: Cum îți sunt de folos acum abilitățile dobândite și ceea ce ai învățat la MTIS?
R: Ce am învățat la MTIS este mai degrabă un stil de viață, acela de a fi îndrăzneț și creativ, fiind totodată echilibrat și principial.

Î: Ce planuri de viitor ai?
R: În viziunea mea, viitorul include un studio de design sau un birou de arhitectură și un masterat în străinătate, de dorit la Milano, Londra sau Barcelona.

Î: Ce sfaturi le poți da colegilor mai mici de la MTIS care doresc să urmeze cursuri universitare în același domeniu de studiu ca și tine?
R: Mai întâi aș dori să-i felicit pentru pasiunea lor pentru artă și să le doresc succes. Aduceți-vă aminte, nu încetați niciodată să aveți încredere în voi înșivă și să visați, orice ar spune alții.

Î: Ce ai fi dorit să știi când ai început Diploma Programme din ceea ce știi acum?
R: După ce am terminat DP-ul și am început facultatea, mi-aș fi dorit să dau timpul înapoi. Aș fi avut o abordare diferită a cursurilor, chiar mai amănunțită, deorece la sfârșitul ciclului îți dai seama că fiecare dintre cele disciplinele studiate îți vor fi de folos la un moment dat în viață.

Î: Care a fost cea mai mare provocare pentru tine la MTIS?
R: Cea mai mare provocare a mea la MTIS a fost aceea de a-mi depăși propriile standarde și de a profita de toate opțiunile care îmi erau oferite.

Î: Care este cea mai mare provocare pentru tine ca student? 
R: Deși cei mai mulți dintre studenții Universității de Arte sunt absolvenți de licee de artă plastică, am reușit să fiu acceptat fără a avea pregătirea pe care alții o începuseră din clasa a V-a. Consider de aceea că provocarea principală pentru mine este să dovedesc că pasiunea și efortul susținut pot bate anii de pregătire. 

Î: Ce ai face altfel știind ceea ce știi acum?
R:  Nu aș schimba nimic, deoarece fiecare pas m-a făcut să fiu persoana care sunt azi și mi-a dat prilejul de a întâlni oameni cărora le sunt profund recunoscător. 

Î: Dacă ai putea îmbunătăți ceva la MTIS, care ar fi acel lucru?
R: Singurul lucru pe care l-aș schimba la MTIS este mai degrabă ceva ce aș vrea să-i aduc eu, și anume afecțiunea față de familia MTIS pe care a simțit-o generația mea și încă o simte.  

Î: Cum era viața în București ca elev MTIS? 
R: Viața în București ca elev MTIS a fost foarte palpitantă fiindcă am avut prilejul să iau parte la o viață socială activă, începând cu proiecte, schimburi de experiență, organizarea de festivaluri și alte activități care ne-au menținut în contact cu orașul și cu viața lui.