Ioana Macovei Vlăsceanu|Ioana Macovei Vlăsceanu

More Information

Mai Multe Informaţii



Question: Where have your studies at MTIS taken you?

Answer: Professional Classical Voice Training (Soprano) undergoing a four-year undergraduate BMus (Hons) conservatoire course at Guildhall School of Music And Drama, London, United Kingdom. 
Q: Briefly describe what you do at university.
A:  The course that I am currently taking is a complex training for the mind, body and spirit focusing most of its attention on the unique and fast paced development of the 21st Century Classical Performer. In the first year I have already started language and recitative classes in German, Italian, French and English, also intensively training in Harmony, Piano, Aural Skills, Performance Craft, Movement, weekly Seminars about and with at least twenty varied performance enhancing experts of the world, as well as weekly performing in front of faculty and peers. 

Q: What attracted you to this field of study?

A:  Even before I could talk I used to hum and imitate sounds around me. I prefer believing that this path chose me rather than the other way around.

Q: Who was your favourite teacher at MTIS? Why?

A:  It's very hard to answer this question what with growing up alongside this school. I have had amazing teachers from all around the world that have helped me develop holistically and yet never lose my calling and most of all, my personality: Anca Macovei Vlasceanu, Sanda Sava, Stela Tinney, Christina Anghelina, Daniela Minoiu, Ionut Ionescu, Melania Stefanescu, Rodica Hategan, Mihaela Stancu, Viorel Capatana, Doina Istrate, Gheorghe Tarna... and the list can go on.

Q: What was your favourite thing about MTIS?

A:  I believe the best thing about MTIS is the incredible and rare bonds that you build. Powerful meaningful everlasting bonds between friends no matter the age, race, religion, talents, or any kind of unique trait. These bonds help you find trust and knowledge in others and in yourself, preparing you for the incredible journey of life, where without these bonds you don't stand a chance.

Q: What is your happiest memory of MTIS and what do miss the most?

A: These questions are becoming harder and harder, aren't they? I would say that the best and the worst experience for me was the second we all threw our graduate hats in the air in the 2010 showcase. We all knew that this meant a beautiful period of our lives was over and that each of us would now have to find his or her way in this world. But the thought that we had knowledge and friendship forever on our side just proved once more that nothing could stop us. We would eventually change the world, like we had always planned.

Q: What was your favourite slogan, saying or anecdote at MTIS?
A: That bit from our school anthem: "One for all to keep our standards high...Mark Twain School to youuuu!!! Saaaaluuuute!"

Q: How do you keep in touch with the people you met there?

A: Writing mostly... facebook, emails, texts, but also spending time or holidays together with them during study breaks, and once in a while a very special visit to the actual school.

Q: What was your ambition when you were at MTIS? What is your ambition now?
A: To reach for the stars and eventually become one... I would say it has never changed. It's one of the wonderful traits MTIS developed in us: we are all incurable dreamers. 

Q: Where you involved in any clubs at MTIS?

A: Yes, I sure was! I don't think there was a club that Hrant Jaghynian and I were not a part of. Debate Team, Drama Club, Percussion Club, Chess Club, Pottery Club, Extra Spanish, Ballroom Dancing, Street Dancing, Ballet, Aikido, Guitar Club, others too, but I'm so old I can't remember :) .

Q: Are you involved in any clubs, societies now?
A:  I am currently not in any clubs, mostly because what I do at the conservatory is more like a club by nature. A career in classical music is very demanding and selective in itself, so I spend most of my time with other X-Men like myself. 

Q: How are the skills you gained and what you learned at MTIS helping you now?

A: That's a very good question! I believe that MTIS is renowned, or it should be anyway, for the flexibility and determination with which it enables its students to develop holistically in order to strive in more than a handful of skills. But more importantly, what the MTIS family has always done is seek and ultimately cherish each of our own unique talents and inclinations. So in my case... MTIS has not only found and developed, but actually challenged my natural artistic inclinations and has helped me stay the course while also receiving an amazing package of invaluable diverse skills and knowledge.

Q: What are your plans for the future?

A: What can a former MTIS Owl do but try and change the world? I am going to assimilate as much knowledge, power and opportunity this world throws my way and then try and give it back to the world, hopefully focusing a lot of time and energy on revolutionising and expanding the East European understanding and practice of Music.

Q: Advice for MTIS students who want to follow in your footsteps in the same field of interest?
A: Hello fellow X-Men! You have chosen an extremely challenging but very rewarding path. Believe in yourselves and work as efficiently as possible. Put as much heart in it as you can. And you all know that with great power comes great responsibility, so I would say that with great talent comes the great responsibility of making the most of it. 

Q: What do you wish you knew when you started the Diploma Programme at MTIS that you know now?

A:  I would have told 16 year old me that time is short and precious. And that, even though the DP might seem incredibly challenging and time consuming, I will benefit my entire life from it, starting now with my BMus years.

Q: What was your biggest challenge at MTIS?

A: The DP was definitely my biggest challenge at MTIS. Why? Because it had a lot to do with finding focus and determination in myself which is very hard to do for a 16 year-old. We were very lucky to have had incredibly dedicated teachers.  

Q: What is your biggest challenge at university?
A:  I would say the biggest challenge now is finding the power within myself to be constant in the focus and determination which I am gaining as a young adult. I believe this will be a life-long challenge. 

Q: What would you do differently?
A:  I would not do anything differently. MTIS taught me never to regret, but always to learn and become stronger from memories and experiences, god or bad. I might remind myself that I am not going to be 15 forever and that I should enjoy and try to learn even more from the people that surround me. Also, I might tell 15 year old Stefana Radu that the 20 year old her is exactly as she thought she would be! 

Q: If you could improve one thing at MTIS what would it be?

A: I would encourage more projects with schools around the world. Children learn so much from other children and experiencing other cultures would definitely open their eyes even more directly. Also, a bigger library! 

Q: How was life in Bucharest as a MTIS student?
Life in Bucharest is great when you are young. You have a little bit of everything to get a taste of before you set off into the world as an adult: theatres, art galleries, the Bucharest National Opera, Atheneum - home of the George Enescu Philarmonic Orchestra, parks, malls, the beautiful Old City streets filled with the Romanian interbelic vibe, along with tasty coffee and traditional Romanian restaurants.


Question: Unde te-au dus studiile la MTIS?

Răspuns: Cursuri de canto profesionist (soprană) în cadrul programului de patru ani al conservatorului Guildhall School of Music and Drama, aflat la Londra, Regatul Unit al Marii Britanii.  

Î: Te rog sa descrii pe scurt activitatea ta la universitate.
R: Facultatea pe care o urmez oferă un antrenament complex pentru minte, corp și spirit, concentrându-și atenția asupra dezvoltării intensive a unicității artistului lirico-dramatic din secolul XXI. În primul an, am început cursurile de limbă și recitativ în germană, italiană, franceză și engleză, împreună cu cele de armonie, pian, deprinderi de audiție, arta interpretării, mișcare, luând parte în paralel la seminarii săptămânale despre și cu numeroși experți în interpretare din întreaga lume, precum și la recitalurile ce au loc tot săptămânal în fața corpului profesoral și a studenților conservatorului.

Î: Ce te-a atras la acest domeniu?
R: Înainte de a fi învățat să vorbesc, obișnuiam să fredonez și să imit sunetele din jur. Prefer să cred că această cale m-a ales pe mine mai degrabă decât invers.

Î: Care a fost profesorul tău preferat la MTIS? De ce?
R: Îmi e foarte greu să răspund la această întrebare pentru că am crescut odată cu școala. Am avut profesori uluitori care m-au ajutat să mă dezvolt holistic și totuși să nu-mi pierd niciodată personalitatea și vocația: Anca Macovei Vlăsceanu, Stela Gheție, Sanda Sava, Christina Anghelina, Daniela Minoiu, Ionuț Ionescu, Melania Ștefănescu, Rodica Hațegan, Mihaela Stancu, Viorel Căpățînă, Doina Istrate, Gheorghe Tarna... și lista poate să continue.

Î: Care a fost aspectul tău preferat la MTIS?
R: Cred că lucrul cel mai bun despre MTIS sunt legăturile incredibile și rare pe care le construiești aici. Legături puternice, profunde și pentru totdeauna între prieteni, indiferent de vârstă, rasă, religie, talent sau orice fel de trăsătură unică. Aceste legături te ajută să găsești încredere și recunoaștere în ceilalți, pregătindu-te pentru uluitoarea călătorie a vieții, unde fără astfel de legături nu ai nicio șansă.

Î: Care este cea mai plăcută amintire de la MTIS și ce îți lipsește cel mai mult?
R: Întrebările devin din ce în ce mai grele, nu-i așa? Aș spune că cea mai bună și totodată cea mai amară experiență pe care am avut-o a fost clipa în care ne-am aruncat cu toții în aer tocile de absolvenți ai școlii la ceremonia din anul 2010. Cu toții știam că gestul însemna că o perioadă frumoasă din viața noastră se încheiase și că fiecare dintre noi va trebui să-și găsească de acum propriul drum în lume. Dar gândul că vom avea cunoașterea și prietenia întotdeauna cu noi ne-a dovedit încă odată că nimic nu ne poate opri. În cele din urmă, aveam să schimbăm lumea, așa cum plănuisem dintotdeauna.

Î: Care este sloganul, expresia sau anecdota preferată de la MTIS?
R: Ultimul vers din imnul școlii: "One for all to keep our standards high...Mark Twain School to youuuu!! Saaaluuute!" (Unul pentru toți pentru a ne menține standardele... MTIS va salută!)   

Î: Cum păstrezi legătura cu profesorii și colegii pe care i-ai cunoscut la MTIS?
R: Prin scris de regulă... facebook, mesaje pe mail, prin sms, dar ne și vedem în vacanțe și, din când în când, facem împreună o vizită specială la școală sau liceu. 

Î: Care era ambiția ta cand erai elev la MTIS?  Care este ambiția ta acum ca studentă? 
R: Să țintesc către stele și să devin până la urmă una din ele. Aș spune că nu s-a schimbat niciodată. E una din minunatele trăsături pe care MTIS le-a cultivat... suntem cu toții niște visători iremediabili. 

Î: Ai luat parte la activitățile extra-școlare la MTIS?
R: Haha! Da. Sigur că am luat! Nu cred că a existat club la care Hrant și cu mine să nu fi luat parte. Clubul de dezbateri, de dramă, de percuție, de modelaj, de aikido, de spaniolă, de dans sportiv, de dans contemporan, balet, chitară... și cred că au mai fost și altele... dar sunt atât de bătrână încât nu pot să mi le aduc aminte pe toate :).

Î: Acum faci parte din cluburi sau societăți studențești?
R: Nu sunt înscrisă în niciun club în momentul de față, în primul rând pentru că ceea ce fac este prin natura sa un fel de club. O carieră în muzica clasică e în ea însăși foarte selectivă și devoratoare de timp și energie... deci nu. Îmi petrec timpul cu alți X-Men (oameni cu abilități neobișnuite) ca mine.

Î: Cum îți sunt de folos acum abilitățile dobândite și ceea ce ai învățat la MTIS?
R: E o întrebare foarte bună! Cred că MTIS e renumită, sau ar trebui să fie, pentru flexibilitatea și hotărârea cu care le permite elevilor să se dezvolte holistic pentru a-și încerca talentele în mai multe direcții. Dar cel mai important, familia MTIS a căutat întotdeauna în fiecare din noi talentul său unic și înclinațiile speciale pe care le-a prețuit așa cum merită. Așadar în cazul meu... MTIS nu numai că m-a ajutat să-mi descopăr și dezvolt înclinațiile artistice naturale și să fiu constantă în această direcție, ci și să îmi dezvolt un pachet de deprinderi și cunoștințe de neînlocuit.  

Î: Ce planuri de viitor ai?
R: Ce altceva să facă o fostă Bufniță dacă nu să încerce să schimbe lumea? Am de gând să asimilez cât de multă învățătură, noroc și putere îmi vor ieși în cale, iar apoi voi încerca să înapoiez lumii ceea ce mi-a dăruit. Sper să îmi pot dedica timpul și energia revoluționând și extinzând felul în care muzica e înțeleasă și practicată în Europa de Est.

Î: Ce sfaturi le poți da colegilor mai mici de la MTIS care doresc să urmeze cursuri universitare în același domeniu de studiu ca și tine?
R: Ziua bună colegi X-Men! Ați ales o cale foarte dificilă dar plină de recompense pe măsură. Aveți încredere în voi înșivă și munciți cât de eficient puteți și puneți cât de multă pasiune puteți în ceea ce faceți. Și cred că știți cu toții că o putere mare atrage după sine o răspundere la fel de mare, deci să nu uitați că un talent mare atrage după sine răspunderea de a-l cultiva pe măsură.

Î: Ce ai fi dorit să știi când ai început Diploma Programme din ceea ce știi acum?
R: I-aș fi spus celei care eram la 16 ani că timpul e scurt și prețios! Și că, deși programul de DP poate să pară o provocare incredibilă și de lungă durată... voi beneficia de pe urma lui tot restul vieții, începând cu anii de studiu la conservator.

Î: Care a fost cea mai mare provocare pentru tine la MTIS?
R: Programul DP a fost cu siguranță cea mai mare provocare pe care mi-a oferit-o MTIS. De ce? Pentru că s-a axat pe faptul de a găsi capacitatea de concentrare și stăruință în mine, ceea ce nu este ușor la 16 ani. Am avut norocul de a fi avut profesori incredibil de grijulii. 

Î: Care este cea mai mare provocare pentru tine ca studentă? 
R: Aș zice că provocarea cea mai mare de acum este să găsesc în mine însămi forța de a fi constantă în concentrarea și disciplina pe care le-am dobândit ca adult. Este foarte greu. Și cred că va fi o provocare toată viața!

Î: Ce ai face altfel știind ceea ce știi acum?
R: Nu aș face nimic altfel! MTIS m-a învățat să nu am regrete, ci întotdeauna să învăț și să devin mai puternică cu ajutorul experiențelor și amintirilor, bune sau rele. Poate că mi-ar plăcea să-mi readuc aminte că nu voi avea mereu 15 ani și că ar trebui să mă bucur de cei din jurul meu și să profit de prezența lor mai mult decât am făcut-o pe atunci. Și poate că mi-ar plăcea și să-i spun Ștefanei Radu de atunci că la 20 de ani va fi exact așa cum se gândea la 15!   

Î: Dacă ai putea îmbunătăți ceva la MTIS, care ar fi acel lucru?
R: Aș încuraja chiar mai multe proiecte în cooperare cu alte școli din lume. Copiii învață atât de mult de la alți copii, iar experiența altor culturi le deschide ochii în modul cel mai direct. De asemenea, o bibliotecă și mai mare!

Î: Cum era viața în București ca elev MTIS? 
R: Viața în București e minunată când ești tânăr. Ai câte ceva din fiecare aspect al vieții urbane pentru a-i prinde gustul înainte de a porni în lume ca adult: teatre, galerii de artă, Opera Națională din București, Ateneul, parcuri, mall-uri, străzile frumoase din Centrul Vechi al orașului, cu atmosfera lor interbelică, cafenele elegante și restaurante cu mâncăruri românești tradiționale.